Umbla vorba despre oameni "neoameni" ca au un 'suflet de caine'.
Cu alte cuvinte e de rau sa ti se spuna ca ai un suflet de caine...e ca si cum n-ai avea suflet deloc.
Saracii caini au de suferit mult de pe urma asocierii lor cu prietenii lor bipezi-homo sapiens.
Eu unul,am un exemplu de caine cu "suflet de om".
Acum,te las sa imi spui daca acest caine nu pare sa profite la maxim de frumusetea unei zile calde,pe nisipul marii,aproape de racoarea valurilor.
Cred ca s-a detasat de mirosul mititeilor cu bere,de sunetul atat de poluant de acum de manea data la macsim,de amalgamul de fetze care se plimba curioase si dornice sa vada care mai e ultimul trend ca doar,deh,la mare mergem ca in orice alt loc sa ne etalam avutia si feshionu'(din engl. fashion=moda).
Acest 'suflet de caine' se pierde in frumusetea unui loc odinioara imbietor,relaxant si plin de pastile de reimprospatare,grebland cu privirea panorama de la un capat la altul.
Acest lucru m-a deranjat si pe mn cand l-am auzit de la un "profesor universitar".Era jicnit ca cineva a spus ca noi,oamenii avem suflet de caine.Si era foarte ofensat! Imi venea sa-i zic:"multumeste-i!ti-a facut un compliment;)"...
RăspundețiȘtergeresalut,
RăspundețiȘtergereeu ma mandresc ca am suflet de caine! CAINE PANA LA MOARTE :))))))
augh augh augh
:-j
de fapt si de drept...cainii au un suflet mai mare decat multi dintre oameni...ar fi bn ca oamenii sa aiba suflet de caine...dar ei doar latra ca niste caini...in continuu si fara rost;)
RăspundețiȘtergere